Feeds:
Articole
Comentarii

Poarta sărutului

de Virgil Maxim

(Poarta celor două taine: Viaţa (naşterea) şi Moartea; Condiţia reunificării în androgin, a celor două principii, masculin şi feminin (raţional şi afectiv). Creatorul îşi oglindeşte Chipul în creaţia sa pentru a şi-l reintegra într-un act de cunoaştere şi recunoaştere reciprocă, într-o infinită creştere a iubirii, multiplicată în atâtea eu-uri determinate de un Eu nedeterminat).

… şi… numai ce-aud în inimă
că mă strigă la Poartă … Nevasta!…
Dau fuga să văd…
şi când colo.. ce vis !?…
O găsesc adormită…
…ca moartă…
pusă-n Raclă… la Poartă…
Sus!
Cum pui într-o ladă-de-zestre
un talisman…,
un odor nespus!…
Şi ce frumoasă!…
Mireasă!
O „Domnişoară” aleasă!
Ca o pasăre-n zbor,
Ca un fus vrăjitor !…
Ah! O cupind…şi-o sărut… şi-o sărut…
şi-o sărut…
şi mi-o aşez lângă mine
domol…
să nu mi-o trezesc…
să n-o scol…
Ce bine ne sta
pe aceiaşi pernă-de-vis…
Amândoi!
Parcă-alergam desculţi prin trifoi…
…parcă treceam pe sub bolt2 de razahie…
…acum, parcă mergeam la Cununie
cu fluturi de-argint pe Căciulă şi iie!…
Parcă eram aşa de-o vecie!…
Şi toată lumea
Intra pe POARTĂ
Cu INIMA într-o mână
Şi cu MINTEA într-alta
ŞI IEŞEA
Rotund îngemănaţi, ca într-un sărut
şi-mbrăţişaţi în convoi,
râdea de bucurie
şi se săruta cu noi…
…şi tot mergeam înainte
şi ne-aduceam de toate aminte
de când eram copii
şi lălăiam cântece fără cuvinte
şi crestam cu briceagul nuiele
şi mânam mieluşeii cu ele …

Masa Tăcerii

de Virgil Maxim

(Roata timpului ! Constrângerea şi dilatarea timpului ! Forma fără unghiu mort ! Puterea centrifugă şi centripetă!)

Tot coborând pe Jiu cu oile
îşi revărsase curcubeul
peste plaiuri, ploile…
Şi din rădăcinile brazilor
zburară de-odată cocoşii,
pe culmile caselo,
şi-ncepură să cânte…să cânte…
de răsuna Soarele
şi toate nemuritoarele…

Mi se făcuse foame
mi se făcuse sete…
Da ce foame,
da, ce sete !…
Cu ochiii nu mă săturam văzând
cu urechile auzind
şi cu inima poftind !…
Că mă ardea pe dinlăuntru
ca de dragoste
ca de pacoste !…
Nevasta,
tot râdea de mine
că-i spun vorbe sucite
cu două şi nouă înţelesuri
fierte cu dresuri…
… şi iată că dăm într-o poiană
de-o moară!…
da.. parcă visam…
că moara…, n-o vedeam…
Dar morarul,
scosese pietrele-afară
pe iarbă
pesemne, să le frece,
să le fiarbă !…
Să făcuse din ele o masă mare
(cum are pe-acasă fiecare)
da-n locul celor trei picioare
pusese cealaltă piatră de moară
Rânduise-mprejur
şi vreo dousprăzece    scăunele…
ca nişte ceaunele…
ca nişte ceasornice vechi
de-alea cu care se joacă copiii
_______
cu            în
____          nisip           ele
în            cu
_
_
şi tot poftea drumeţii la cină !…
Mă-mbia pofta din inimă să intru
Îmi sărutai nevasta
şi-o lâsai râzând
la Poartă… afară!
Dau să m-aşez la masă
şi-mi fac cruce !…
Masa goală !
Fără lingură,
fără strachină,
fără oală…
şi… cam departe…
nu-mi venea la-ndemână …
mi-ar fi căzut mămăliga în poală…
Şedeam…
şi mă uitam…
şi mă gândeam…
şi Jiul curgea… curgea… curgea…
şi parcă nu înţelegeam
de unde-mi veneau în minte
atâtea cuvinte sucite:
„anul, ca ziua…
„veacul, ca săptămâna…
„şi-o mie de ani,
„în grămada asta de bolovani!…”
…morarul, parcă nu mai era…
parcă-l luase apa…
aşa se făcea…
…şi vatra mesei
începu să se-nvârte de-odată
cu mine…, anapoda…
Ca atunci când stai pe malul Jiului
şi te ia ameţeala
şi malul lunecă în sus
şi te duce…, te duce…
de unde vin toate câte nu-s,
de-a-ndărătelea…
…şi iată c-ai mei, toţi,
veniseră ca nişte hoţi
şi s-aşezară pe scăunele, furiş
de-i vedeam cu ochii deschişi…
şi mama, şi tata… şi fraţii…
bunica…, bunicul…,
tot neamul … şi tot satul cu ei !…
şedeau de vorbă
roată …pe dăsăgei
şi-şi aşteptau rândul la… moară !…
….. Ehei !… dar acum,
parcă se-ntoarseră scăunelele cu ei
şi-i vedeam pe dedesupt
ca-n oglinda Jiului…
şi Jiul curgea… curgea peste ei…
şi-i măcina… şi-i mesteca…
şi-i făcea
mămăligă caldă de mei
de-o mâncai cu ochii dulceaţa ei…
…şi Jiul ji(
şi mi se făcea
şi Dunăre… şi Mare…
şi Nistru … şi Tisă…
Carpaţi şi Câmpie
între patru hotare…
şi ou… şi ciocârlie…
şi peşte.. şi Narcis…
de toate … ca-n vis…
cum au fost de-o vecie !…
…dar acu… parcă da să se-ntunece..
Şi Crugul-cerului se oglindea în Jiu
de se zbăteau stelele Zodiacului
ca o morişcă de zmei zăpăciţi
că mă luase iar ameţeala…
parcă mă dusese Măiastra
pe ăl’lalt tărâm… cu sminteala!…

Cu ocazia aflării articolului despre adevărata denumire a operelor lui Constantin Brâncuşi am mai umblat prin calculator, să văd dacă mai am ceva legat de marele artist al neamului. Şi am găsit în volumul de poezii Nuntaşul Ceriului al lui Virgil Maxim trei poezii închinate lui Constantin Brâncuşi şi operelor lui, plus un întreg articol scris despre însemnătatea creaţiei brâncuşiene pentru cultura şi spiritualitatea românească. Vă invit să le parcurgeţi şi să vă minunaţi aşa cum o fac şi eu de fiecare dată când citescc ceva scris de Virgil Maxim.

ÎNCHINARE

La Trilogia lui Brâncuşi

(“Trebuie să creem ca Dumnezeu”)
C. Brâncuşi

–    Interpretând dictonul lui Brâncuşi, aceasta ar însemna a crea desăvârşit ca fond şi formă.
–    Din punct de vedere al Creatorului divin, această posibilitate este fără dubiu.
–    Din punct de vedere al creatorului uman, aceasta însemnează că cel care se implică în actul creaţiei, trebuie să fie un spirit purificat prin împărtăşirea luminii divine.
–    Fără această cunoaştere, creaţia lui va fi doar o stea căzătoare.

Constantin Brâncuşi ?

“Fericiţi cei curaţi cu inima
că aceia vor vedea pe Dumnezeu”
(Fericirile)

Nimeni, ca păstorul, nu are ocazia să trăiască starea de curăţie aşa de simplu şi nefăţarnic.
Pentru el, toate sunt demne de contemplat, ca nişte minuni, fără posibilitatea de a le găsi un cusur. Minunea e la tot pasul în Grădina lui Dumnezeu, pe care o vede cu ochii lui, o pipăie cu mâinile lui, o calcă cu picioarele lui şi aude toate mişcările şi înţelege tot rostul creaturilor Lui. Din această pricină, miracolul nu mai este pentru el miracol, ci stare firească. El trăieşte în miracol, ca o condiţie şi stare normală a vieţii lui.
Ieşit din această condiţie materială şi spirituală, Brâncuşi nu va avea linişte, până nu se va reintegra şi va fi reintegrat în ea..
Va găsi o cale nouă : calea lepădării şi renunţării conştiente la sine şi la tot.
Dumnezeu va fi proslăvit firesc, fără declaraţii şi declamaţii, într-o rugăciune a spiritului şi a muncii spiritualizate şi spiritualizante, materia transfigurându-se în idee pură de înălţare spre Absolut, spre eternul divin.

Un documentar despre viata Pr. Iustin Parvu

sursa: aici

19 Octombrie

26 octombrie

Update 23 noiembrie: am adaugat si cuvantul lui Dan Puric din 26 octombrie, l-am gasit mai tarziu :)

Linkuri:

Fotografii de la Mânăstirea Turnu

Site-ul Mânăstirii Turnu, Prahova

brancusi146188Liviu Popp

Dragii mei, iata ce mi-a scris un prieten de-al nostru si consider ca e bine sa va comunic aceste lucruri importante.

Doamna M, este o problema mai grava cu Brancusi. Am aflat de la un doctor de aici, care acum este mort, a murit in 1999, el locuind lânga Târgul Jiu: Parintii sai au fost directori la scolile din Tg. Jiu cea de baieti si cea de fete. Tatal sau, Matei Stoicoiu, a cumparat o casa chiar în oras, pentru a fi aproape de scoala.

Într-o vara, când se plimba prin parcul de la Târgul Jiu l-a întâlnit pe Brâncusi prin parc. Ei se cunosteau de la clasele primare. L-a întrebat de ce a veni, iar el i-a spus ca vrea sa cerceteze locul prin parc, unde sa amplaseze niste monumente, care au fost comandate în memoria eroilor din primul razboi mondial. Apoi Matei i-a spus ca o sa-i faca cunostiinta cu fiul sau, doctorul de care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel ca atunci când Traian la cunoscut pe Brâncusi, a ramas impresionat. Traian era suparat atunci când îmi povestea de comunisti, ca au schimbat adevaratele nume ale operelor brâncusiene, anume: “Coloana infinitului” din  “Coloana sacrificiului infinit”– dat de eroii nostrii. Pe de alta parte daca numarati modulele (de fapt sunt sicrie – ale sacrificiului infinit) din care este alcatuita coloana, veti obtine un numar care reprezinta anul când a fost primul razboi mondial si termina cu o jumatate din modul, adica reprezinta jumatatea anului respectiv, jertfa continua a neamului românesc.

Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brâncusi, este o masa înconjurata de 12 scaune. Deci nu “Masa tacerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla însusi Iisus Hristos.

Al treilea monument arata ca o poarta, dar nici pe departe nu este asa ceva. Deci nu se numeste “Poarta sarutului” caci nu are legatura cu memoria eroilor, ci “Monumentul Intregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcatuit din 4 stâlpi uniti sus cu o grinda. Sarutul mai înseamna si unitate. Deci acestea reprezinta 8 regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame – România.

Trebuia sa stie lumea ca Brâncusi a fost un sculptor simbolist. Comunistilor nu le-au placut numele. De atunci a ramas asa, iar românii parca sunt drogati, nu vor sa schimbe nimic.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

coloana-sacrificiului-infinit

masa-apostolilor-neamului

monumentul-intregirii-neamului

Sursa: http://hamangia.ro/brancusicenzurat.html

16129Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!


Amin.