Poarta sărutului

de Virgil Maxim

(Poarta celor două taine: Viaţa (naşterea) şi Moartea; Condiţia reunificării în androgin, a celor două principii, masculin şi feminin (raţional şi afectiv). Creatorul îşi oglindeşte Chipul în creaţia sa pentru a şi-l reintegra într-un act de cunoaştere şi recunoaştere reciprocă, într-o infinită creştere a iubirii, multiplicată în atâtea eu-uri determinate de un Eu nedeterminat).

… şi… numai ce-aud în inimă
că mă strigă la Poartă … Nevasta!…
Dau fuga să văd…
şi când colo.. ce vis !?…
O găsesc adormită…
…ca moartă…
pusă-n Raclă… la Poartă…
Sus!
Cum pui într-o ladă-de-zestre
un talisman…,
un odor nespus!…
Şi ce frumoasă!…
Mireasă!
O „Domnişoară” aleasă!
Ca o pasăre-n zbor,
Ca un fus vrăjitor !…
Ah! O cupind…şi-o sărut… şi-o sărut…
şi-o sărut…
şi mi-o aşez lângă mine
domol…
să nu mi-o trezesc…
să n-o scol…
Ce bine ne sta
pe aceiaşi pernă-de-vis…
Amândoi!
Parcă-alergam desculţi prin trifoi…
…parcă treceam pe sub bolt2 de razahie…
…acum, parcă mergeam la Cununie
cu fluturi de-argint pe Căciulă şi iie!…
Parcă eram aşa de-o vecie!…
Şi toată lumea
Intra pe POARTĂ
Cu INIMA într-o mână
Şi cu MINTEA într-alta
ŞI IEŞEA
Rotund îngemănaţi, ca într-un sărut
şi-mbrăţişaţi în convoi,
râdea de bucurie
şi se săruta cu noi…
…şi tot mergeam înainte
şi ne-aduceam de toate aminte
de când eram copii
şi lălăiam cântece fără cuvinte
şi crestam cu briceagul nuiele
şi mânam mieluşeii cu ele …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s