Masa Tăcerii

de Virgil Maxim

(Roata timpului ! Constrângerea şi dilatarea timpului ! Forma fără unghiu mort ! Puterea centrifugă şi centripetă!)

Tot coborând pe Jiu cu oile
îşi revărsase curcubeul
peste plaiuri, ploile…
Şi din rădăcinile brazilor
zburară de-odată cocoşii,
pe culmile caselo,
şi-ncepură să cânte…să cânte…
de răsuna Soarele
şi toate nemuritoarele…

Mi se făcuse foame
mi se făcuse sete…
Da ce foame,
da, ce sete !…
Cu ochiii nu mă săturam văzând
cu urechile auzind
şi cu inima poftind !…
Că mă ardea pe dinlăuntru
ca de dragoste
ca de pacoste !…
Nevasta,
tot râdea de mine
că-i spun vorbe sucite
cu două şi nouă înţelesuri
fierte cu dresuri…
… şi iată că dăm într-o poiană
de-o moară!…
da.. parcă visam…
că moara…, n-o vedeam…
Dar morarul,
scosese pietrele-afară
pe iarbă
pesemne, să le frece,
să le fiarbă !…
Să făcuse din ele o masă mare
(cum are pe-acasă fiecare)
da-n locul celor trei picioare
pusese cealaltă piatră de moară
Rânduise-mprejur
şi vreo dousprăzece    scăunele…
ca nişte ceaunele…
ca nişte ceasornice vechi
de-alea cu care se joacă copiii
_______
cu            în
____          nisip           ele
în            cu
_
_
şi tot poftea drumeţii la cină !…
Mă-mbia pofta din inimă să intru
Îmi sărutai nevasta
şi-o lâsai râzând
la Poartă… afară!
Dau să m-aşez la masă
şi-mi fac cruce !…
Masa goală !
Fără lingură,
fără strachină,
fără oală…
şi… cam departe…
nu-mi venea la-ndemână …
mi-ar fi căzut mămăliga în poală…
Şedeam…
şi mă uitam…
şi mă gândeam…
şi Jiul curgea… curgea… curgea…
şi parcă nu înţelegeam
de unde-mi veneau în minte
atâtea cuvinte sucite:
„anul, ca ziua…
„veacul, ca săptămâna…
„şi-o mie de ani,
„în grămada asta de bolovani!…”
…morarul, parcă nu mai era…
parcă-l luase apa…
aşa se făcea…
…şi vatra mesei
începu să se-nvârte de-odată
cu mine…, anapoda…
Ca atunci când stai pe malul Jiului
şi te ia ameţeala
şi malul lunecă în sus
şi te duce…, te duce…
de unde vin toate câte nu-s,
de-a-ndărătelea…
…şi iată c-ai mei, toţi,
veniseră ca nişte hoţi
şi s-aşezară pe scăunele, furiş
de-i vedeam cu ochii deschişi…
şi mama, şi tata… şi fraţii…
bunica…, bunicul…,
tot neamul … şi tot satul cu ei !…
şedeau de vorbă
roată …pe dăsăgei
şi-şi aşteptau rândul la… moară !…
….. Ehei !… dar acum,
parcă se-ntoarseră scăunelele cu ei
şi-i vedeam pe dedesupt
ca-n oglinda Jiului…
şi Jiul curgea… curgea peste ei…
şi-i măcina… şi-i mesteca…
şi-i făcea
mămăligă caldă de mei
de-o mâncai cu ochii dulceaţa ei…
…şi Jiul ji(
şi mi se făcea
şi Dunăre… şi Mare…
şi Nistru … şi Tisă…
Carpaţi şi Câmpie
între patru hotare…
şi ou… şi ciocârlie…
şi peşte.. şi Narcis…
de toate … ca-n vis…
cum au fost de-o vecie !…
…dar acu… parcă da să se-ntunece..
Şi Crugul-cerului se oglindea în Jiu
de se zbăteau stelele Zodiacului
ca o morişcă de zmei zăpăciţi
că mă luase iar ameţeala…
parcă mă dusese Măiastra
pe ăl’lalt tărâm… cu sminteala!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s