ÎNCHINARE – La Trilogia lui Brâncuşi

Cu ocazia aflării articolului despre adevărata denumire a operelor lui Constantin Brâncuşi am mai umblat prin calculator, să văd dacă mai am ceva legat de marele artist al neamului. Şi am găsit în volumul de poezii Nuntaşul Ceriului al lui Virgil Maxim trei poezii închinate lui Constantin Brâncuşi şi operelor lui, plus un întreg articol scris despre însemnătatea creaţiei brâncuşiene pentru cultura şi spiritualitatea românească. Vă invit să le parcurgeţi şi să vă minunaţi aşa cum o fac şi eu de fiecare dată când citescc ceva scris de Virgil Maxim.

ÎNCHINARE

La Trilogia lui Brâncuşi

(“Trebuie să creem ca Dumnezeu”)
C. Brâncuşi

–    Interpretând dictonul lui Brâncuşi, aceasta ar însemna a crea desăvârşit ca fond şi formă.
–    Din punct de vedere al Creatorului divin, această posibilitate este fără dubiu.
–    Din punct de vedere al creatorului uman, aceasta însemnează că cel care se implică în actul creaţiei, trebuie să fie un spirit purificat prin împărtăşirea luminii divine.
–    Fără această cunoaştere, creaţia lui va fi doar o stea căzătoare.

Constantin Brâncuşi ?

“Fericiţi cei curaţi cu inima
că aceia vor vedea pe Dumnezeu”
(Fericirile)

Nimeni, ca păstorul, nu are ocazia să trăiască starea de curăţie aşa de simplu şi nefăţarnic.
Pentru el, toate sunt demne de contemplat, ca nişte minuni, fără posibilitatea de a le găsi un cusur. Minunea e la tot pasul în Grădina lui Dumnezeu, pe care o vede cu ochii lui, o pipăie cu mâinile lui, o calcă cu picioarele lui şi aude toate mişcările şi înţelege tot rostul creaturilor Lui. Din această pricină, miracolul nu mai este pentru el miracol, ci stare firească. El trăieşte în miracol, ca o condiţie şi stare normală a vieţii lui.
Ieşit din această condiţie materială şi spirituală, Brâncuşi nu va avea linişte, până nu se va reintegra şi va fi reintegrat în ea..
Va găsi o cale nouă : calea lepădării şi renunţării conştiente la sine şi la tot.
Dumnezeu va fi proslăvit firesc, fără declaraţii şi declamaţii, într-o rugăciune a spiritului şi a muncii spiritualizate şi spiritualizante, materia transfigurându-se în idee pură de înălţare spre Absolut, spre eternul divin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s