Rugaciune gasita in buzunarul unui soldat rus necunoscut cazut in timpul celui de-al doilea razboi mondial

Ma auzi Tu, Doamne? Nu Ti-am vorbit niciodata, dar acum vreau sa ma inchin Tie. Stii ca din frageda copilarie mi s-a spus ca nu existi, iar eu eram asa de prost, incat am crezut. N-am avut niciodata constiinta frumusetii creatiei Tale. Astazi, deodata, vazand adancul nemarginirii, acest cer instelat deasupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am inteles lumina lui. Cum am putut fi atat de groaznic de inselat? Nu stiu, Doamne, daca imi intinzi mana, dar eu Iti incredintez aceasta minune si Tu vei intelege: in strafundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit in mine si Te-am vazut. La miezul noptii vom ataca, dar nu mi-e frica, Tu ne privesti. Asculta! Se da alarma. Ce voi face? Imi era asa de bine cu Tine. Vreau sa-Ti mai spun ceva: Tu stii ca lupta va fi grea. Poate ca in noaptea asta voi bate la usa Ta. Cu toate ca nu Ti-am fost niciodata prieten, imi vei da voie sa intru cand voi sosi?

Dar nu plang, vezi ce mi se intampla, mi s-au deschis ochii! Iarta-ma, Doamne! Plec si nu ma voi mai intoarce, cu siguranta, dar, ce minune! Nu mai mi-e frica de moarte!

Noii Martiri ai pamantului rus, vol. II, Schitul romanesc Prodromu, Sfantul Munte Athos

Reclame

9 gânduri despre „Rugaciune gasita in buzunarul unui soldat rus necunoscut cazut in timpul celui de-al doilea razboi mondial”

  1. emotionant. imi place cand zice ca L-a descoperit pe Dumnezeu datorita frumusetii din Creatie.
    frumusetea nu poate fi explicata de evolutionisti. frumusetea intentionata din Creatie e dovada unui Proiectant Inteligent.

  2. @ liftingshadows
    Ai dreptate, frumusetea creatiei ne invata despre Dumnezeu. Ti-as recomanda sa citesti Viata Sfintei Varvara, o sfanta care L-a cunoscut pe Dumnezeu minunadu-se de frumusetea naturii in mijlocul careia isi petrecea foarte mult timp.

  3. ivanov@
    Imi pare rau, dar cred ca e ilogic ce spui: un om beat nu gandeste rational, in astfel de momente de obicei bautura il duce la deznadejde, nu la nadejde in Dumnezeu. Auzim destul de des de oameni care s-au sinucis fiind beti.

    Explicatia ar fi ca era un om care, poate nu fusese foarte credincios in timpul vietii, in astfel de momente umilitoare si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Astfel de momente critice ii schimba pe oameni, de multe ori in bine, asa cum a fost cu talharul de pe cruce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s